Astăzi, 9 februarie 2010, împlinesc 24 de ani. Nici acum nu-mi explic cum de schilodul din clasa întâi, căruia îi clănţăneau dinţii în gură până ajungea dimineaţa, la 7.30, la şcoală a devenit burtosul din ultima vreme. S-au scurs 24 de ani în care nu regret nimic. Parcă ieri mergeam la scăldat la gârlă la mine la ţară, la Puturoasa, şi mă prăjeam la soare şi mâncam porumb fiert sau copt. Iarna la săniuş, dar mai mult în casă pentru că niciodată nu mi-a plăcut frigul, iar acum, de ziua mea, e un frig de mori afară şi-o zăpadă pe măsură.
Şi anii de şcoală ce repede au trecut…n-am putut să rămân şi eu corigent la nimic ca să mai repet măcar odată clasa a XII-a şi inconscienţa acelei vârste nu demult trecute. Şi timpul petrecut la Bucureşti şi toate celelalte experienţe pe care nu am chef să le împărtăşesc sau mi-e foarte ruşine, unele dintre ele fiind penibile, m-au făcut cel care sunt acum, sau ceea ce sunt acum (dac-oi fi ceva).
24 e o vârstă la care credeam că o să am mai multe, însă cel puţin un vis recent mi s-a îndeplinit: lucrez la un ziar şi articolele poartă numele meu la sfârşit (chiar dacă-mi iau mereu înjurăturile de rigoare). Să sper că la 34 o să am mai multe decât acum…
Nişte colegi din “presa locală”, care se dau deontologi şi aşa şi pe dincolo spun următoarele: “După două luni de negocieri eşuate pentru noul contract colectiv de muncă, sindicaliştii de la fabrica de aluminiu intră în greva foamei şi ameninţă patronatul cu declanşarea unui conflict de interese.”
În primă fază, m-am gândit că sunt eu prost, după cum mă înjură şi-mi reamintesc “cititorii” blogului sau site-ului ziarului la cea mai mică greşeală de exprimare. Apoi am dat un search pe dexonline.ro, dar n-am găsit o definiţie pentru conflict de interese. La un search pe Google am găsit.
Iată definiţia juridică a termenului conflict de interese:
constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul sau o rudă ori un afin pana la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.
Aşadar, cum ar putea bieţii oameni de la Alro să intre în conflict de interese cu conducerea fabricii numai mintea ziaristei care a zămislit acest text poate şti. Culmea este că individa se consideră “o dăşteaptă” şi “o profesionistă în jurnalism” şi din intimitatea căminului său se apucă şi lasă comentarii pe site-uri de ziare slătinene prin care îi înjură pe colegii din presă sub siguranţa anonimatului.
Pentru a vedea despre cine este vorba daţi click aici.
Oamenilor “răi”, care au apărut la televizor şi “s-au luat” de Bercea Mondialu şi de Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Băsescu, şi de înrudirea lor, vreau să le spun că îl judecă greşit pe interlop. De fapt, Bercea este un om cu “suflet mare” (şi burtă pe măsura sufletului!) şi-şi poate exprima sentimentele fără niciun complex. În filmul de mai jos, Bercea se jură pe copii lui, el şi încă un nene declarându-şi dragoste veşnică.
“Să moară familia mea şi fraţii mei şi tot ce-am io mai sfânt dacă o să-l vând pe omu ăsta, pe Bercea Mondialu’ în viaţa mea şi dacă sunt pe interes şi dacă mă interesează banii sau averea lui, decât el ca om. Pentru mine este familia mea de acum înainte şi o să fiu lângă el până la moarte”, spunea acest conlocuitor. La rândul său, Bercea-şi declară dragostea: “Şi io tot la fel: să moară copiii mei dacă-l vând, cât o ţine el la mine atât ţin şi io la el. Şi orice scandal şi orice belea io după el şi io după mine. Vreau să fiu lângă familia lui şi el lângă familia mea şi la bine şi la rău” (Until death sets us apart-n.r.!).
Cum puteţi, fraţilor, să spuneţi că omu ăsta e interlop şi infractor? El iubeşte şi spune asta deschis. Mai avea puţin şi-l săruta pe bietul om şi Salam şi Minune priveau satisfăcuţi. Cazul nu e de Sinteza Zilei, de Ora de Foc sau de 3×3 cu Stelian Tănase, aici este domeniul lui Mircea Radu: Love is all around!
Astăzi, 9 februarie 2010, împlinesc 24 de ani. Nici acum nu-mi explic cum de schilodul din clasa întâi, căruia îi clănţăneau dinţii în gură până ajungea dimineaţa, la 7.30, la şcoală a devenit burtosul din ultima vreme. S-au scurs 24 de ani în care nu regret nimic. Parcă ieri mergeam la scăldat la gârlă la mine la ţară, la Puturoasa, şi mă prăjeam la soare şi mâncam porumb fiert sau copt. Iarna la săniuş, dar mai mult în casă pentru că niciodată nu mi-a plăcut frigul, iar acum, de ziua mea, e un frig de mori afară şi-o zăpadă pe măsură.
